CABINET STOMATOLOGIC CRAIOVA DR. BOTEA CARLA
                                                                            Contract cu C.A.S. Dolj

2.De ce să înlocuieşti un dinte lipsă ?

Dacă nu vă înlocuiţi un dinte extras cu unul artificial, riscaţi să vă pierdeţi toţi dinţii. Sunt mai multe motive pentru care dinţii lipsă trebuie inlocuiţi şi nu atât înlocuiţi, ci ÎNLOCUIŢI REPEDE. Un dinte are mai multe funcţii printre care masticaţia, vorbirea, menţinerea aspectului buzelor, obrajilor, al zâmbetului sau împiedicarea migrării dinţilor vecini. Imediat ce se pierd dinţi, masticaţia devine dificilă, dinţii vecini încep să migreze , proces care nu se observă de la o zi la alta, dar este destul de rapid. Migrarea dinţilor duce la disfuncţii ale articulaţiei , la micşorarea în grosime şi inălţime ale oaselor maxilare, distrucţii carioase ale dinţilor vecini. Zâmbetul devine un lux, obrajii şi buzele par căzute înăuntru. Muşcătura devine instabilă, apar dureri în articulaţie şi afectarea gingiilor.

Pentru a reduce riscul acestor probleme lipsa unui dinte trebuie protezată cât mai repede prin punte dentară, implant dentar sau proteză mobilă, în funcţie de fiecare caz în parte, iar la noi sunt posibile toate aceste tipuri de lucrări.

3.Extracţia dentară

Extracţia este ultima soluţie de tratament. Din păcate, lipsa de educaţie sanitară face ca în mintea multora să persiste asociaţia : durere de măsea = extracţie. Aceasta era valabil în urmă cu un secol. Tratamentul stomatologic modern permite menţinerea în cavitatea bucală a unor dinţi mai mult sau mai puţin afectaţi de carie. Este de datoria medicului să explice în detaliu pacientului care este starea dintelui în cauză , care sunt variantele de tratament şi de ce este important să nu îl extragem şi să îl tratăm. Există şi posibilitatea ca acel dinte să nu mai poată fi tratat şi atunci trebuie extras, dar aceasta se face numai la indicaţia medicului dentist.

De ce se extrag dinţii ? Dinţii pot fi extraşi din diferite cauze :
1. Caria dentară a afectat dintele în totalitate ;
2. O mare parte a dintelui şi a osului maxilar a fost distrusă de infecţie ;
3. Înghesuirea dentară ;

După extracţie este esenţial să menţineţi zona curată şi să preveniţi infecţia. Uneori, după extracţie plaga se poate reinfecta din diferite cauze ce ţin de igienă , de răspunsul organismului sau în unele cazuri de extracţii grele, traumatice. Această formă este denumită alveolită, apare de obicei după 2-3 zile de la extracţie,pacientul are dureri uşoare sau puternice în zona respectivă ce pulsează, e uşor inflamată şi are stare generală alterată sau chiar febră. Pacientul trebuie să consulte de urgenţă medicul dentist.

În mod normal după extracţia unui dinte, se produce o mică hemoragie, care se opreşte în câteva minute, formându-se un cheag. Există persoane care suferă de tulburări de coagulare a sângelui Hemoragia poate să reapară după ce bolnavul a ajuns acasă sau după 1-2 zile , hemoragie provocată de alimente sau lichide fierbinţi consumate la scurt timp după extracţie , de hipertensiunea arterială sau traumatisme ale locului. Persoanele care ştiu că sângerează timp indelungat după o rană sau după extracţiile dentare , vor menţiona acest lucru medicului.

Indicaţii după extracţie : timp de 2-3 zile nu se vor consuma lactate, alimente şi lichide calde, alcool, nu se fumează, se evită clătirile puternice, se va evita masticaţia pe partea cu extracţia.

4.Implantul dentar

Ce este un implant dentar ? Implantul dentar, având forma unui şurub, reprezintă rădăcina unui dinte artificial ce urmează a înlocui dintele lipsă sau care va fi folosit ca stâlp într-o lucrare mai mare. Materialul din care este realizat este titanul, material 100% bio-compatibil. Cât durează operaţia ? Operaţia cuprinde 2 etape. 1. Etapa chirurgicală, şedinţă în care se inseră implantul dentar în os după care se acoperă cu gingia. Această etapă durează în medie 1 oră. Urmează o perioadă de 3-6 luni , în care rădăcina de titan se integrează în os. 2. În a doua etapaî se montează bontul protetic peste implant şi se ia amprenta pentru noul dinte sau noua lucrare pe implanturi.

Există riscul ca implantul dentar să fie respins ? Corpul nu respinge implantul dentar asa cum ar putea reacţiona cu un transplant de tesut moale cum ar fi plămânul inima sau rinichiul. Asta nu înseamnă că implantul nu poate eşu, dar se poate datora altor factori, cum ar fi o poziţionare greşită, aplicarea forţei pe implant, igienă defectuoasă sau alte boli existente la pacient. Implantele dentare sunt făcute din titan, un material biocompatibil, care se integrează în osul din jur şi devine parte din corp. Titanul este folosit tot mai mult în domeniul medical pentru a înlocui părţi ale corpului.

Doare ? NU. Intervenţia se va face sub anestezie. Nici după intervenţie nu te doare., iar în cel mai rău caz vei fi uşor umflat câteva zile.

Avantajele implantului Înlocuirea unui dinte lipsă se face printr-o singură coroană şi nu prin 3 ca în cazul punţilor clasice; nu se sacrifică integritatea dinţilor vecini, dar atunci când aceştia au carii mai mari se preferă realizarea unei punţi dentare în defavoarea implantului ; purtîtorii de proteze mobile pot beneficia de lucrări fixe în urma inserării de implanturi; sunt estetice, lucrările pe implanturi arată identic cu dinţii naturali; sunt cea mai bună alegere, rata de succes fiind mai mare în comparaţie cu alte tratamente stomatologice.

5.Boala parodontala

Boala parodontală reprezintă o infecţie cronică bacteriană care afectează gingiile şi osul în care este fixat dintele. Punctul de plecare al bolii îl reprezintă placa bacteriană de pe suprafaţa dinţilor. Acumularea de placă bacteriană datorită unei igiene deficitareduce la prima fomă de afectare a parodonţiului marginal – gingivita.

În forma cea mai uşoară a bolii parodontale, gingivita, gingiile se înroşesc, se umflă şi sângerează uşor. Această formă este reversibilă cu tratament stomatologic şi cu o igienă foarte bună .Cu timpul, placa bacteriană se întinde pe toată suprafaţa dintelui şi spre rădăcină.

Gingivita netratată poate duce la parodontită prin migrarea bacteriilor către rădăcină şi osul în care este implantat dintele. Gingia se separă de dinte , formează pungile parodontale, nişte „ săculeţi „ plini cu bacteriişi ţesut de granulaţie. Cu cât boala progresează, pungile se adâncesc , iar osul şi osul şi tesuturile parodontale sunt distruse.

Tratamentul oricărei afecţiuni parodontale începe cu detartraj şi periaj profesional. În formele avansate se fac chiuretaje supra şi subgingivale, tratamente locale cu antibiotice şi antiinflamatorii, antiseptice şi adiţie de os sintetic, iar pe cale generală cu antibiotice şi vaccin pentru stoparea evoluţiei bolii parodontale.

Parodonita marginală cronică profundă este o afecţiune ireversibilă. Nu se vindecă niciodată, ci doar poate fi stopată in evoluţie prin tratamente riguroase.

Factori posibili ai apariţiei parodontitei sunt : fumatul, factori genetici, sarcina şi pubertatea, stressul, bruxismul, diabetul şi boli care scad imunitatea.

Toate aceste manopere se pot face în cabinetul nostru .

6.Despre lucrările protetice

Protezarea dinţilor este o etapă deosebit de importantă în medicina dentară. După ce s-a extras un dinte, orice pacient ar trebui să decidă să-l înlocuiascăcu un dinte fals, indiferent de metoda pentru care optaţi (punte dentară, coroană pe implant sau proteză mobilă). Această fază este necesară deoarece în timp, dacă nu se protezează, spaţiul gol rămas între dinţii existenţi se va modifica, dinţii migrând în toate sensurile : se vor înclina, vor ieşi din os în tendinţa de a-şi căuta vecinul. Cu cât sunt lăsate mai mult, aceste mişcări vor determina afecţiuni importante ale muşcăturii, oaselor maxilre, modificări şi dureri în articulaţie şi se va ajunge chiar la situaţia în care nu se va mai putea face protezarea şi se va trece la extracţia acestora. Deci, nu lăsaţi pe mâine ce puteţi face azi !

Coroanele şi punţile dentare sunt lucrări ce se fixează pe dinţii naturali prin cimentare. Coroana dentară reface un singur dinte, atunci cândrădăcina acestuia este bună, iar punţile denatre refac spaţiul rămas în urma extracţiei unui dinte. Acestea se vor fixa pe cei doi dinţi vecini golului.

Aceste lucrări pot fi realizate din mai multe materia, cele mai uzuale fiind dintr-un schelet metalic placat la exterior cu porţelan sau cu compozit. Altele pot fi din ceramică integrală presată sau frezată computerizat, din compozit armat cu fibră de sticlă sau din Zirconiu – materialul modern , cel mai rezistent şi estetic.

Ceramica (porţelanul) rămâne de departe varianta cea mai bună, atât din punct de vedere al rezistenţei cât şi a esteticii. Bineînţeles, ceramica pe suport de zirconiu fiind calitativ mult superioară celei pe suport de metal. Porţelanul dentar are calităţi superioare de duritate, elasticitate şi nu irită deloc gingiile, în comparaţie cu compozitul , care este varianta alternativă mai ieftină deoarece se toceşte în timp, se poate fractura şi are o estetică mult inferioară porţelanului. O variantă îmbunătăţită de compozite sunt polisticlele. Acestea sunt materiale compozite cu umplutură de particule ceramice şi fibră de sticlă, ce au proprietăţi mai bune decât ale compozitelor, dar mai slabe decât ale porţelanului.

Ceramica semi-fizionomica

Ceramica total fizionomica

Compozit semi-fizionomic

Pivotul (reconstituire corono-radiculară) este o piesă din metal sau din fibră de sticlă care va reface partea coronară (de deasupra gingiei) ce se ancorează în rădăcină, atunci când aceasta este sănătoasă şi suficient de lungă. Peste pivot se va realiza viitoarea coroană dentară.

Protezele mobile şi mobilizabile sunt lucrări care se dau jos şi se igienizează de către pacient. Acestea pot fi totale atunci când nu mai există nici un dinte pe maxilar, sau parţiale când mai există dinţi pe care se va sprijini viitoarea proteză prin diverse sisteme de ancorare.

Protezele clasice sunt realizate din acrilat roz. Au dezavantajul că se pot fractura, pacientul se acomodează greu cu ele, acoperă tot cerul gurii , sunt destul de groase ( aprox. 2 mm ), custul alimentelor nu se mai percepe ca înainte, decât după o perioadă mai lungă când apare obişnuinţa.

Proteze totale

Protezele moderne ( proteze scheletate şi elastice ) sunt lucrări acceptate mult mai uşor de către pacient, sunt mult mai subţiri (0,6 – 0,8 mm), nu acoperă decât o porţiune limitată din cerul gurii, lăsând loc astfel gustului alimentelor, şi se ancorează de dinţii naturali prin sisteme speciale deosebit de estetice (nu se observă şi nu cad singure). Protezele parţiale flexibile sunt realizate din materiale elastice, sunt total bio-compatibile, neiritante şi non-alergice, mult mai subţiri şi mai fidele, au croşeţi roz pe mucoasa sau albi la culoarea dintelui , nu se fracturează şi au efect de memorie (revin la forma iniţială).

Proteza scheletata maxilara

Proteza scheletata mandibulara

Microprotezele unilaterale sunt variante de succes în cazul în care pacientul nu mai are nici o măsea pe una din părţi. Acestea se ancorează de ultimii doi dinţi existenţi pe arcadă printr-un sistem special de capse sau balama. Sunt deosebit de uşoare şi estetice.

7.Zirconiul dentar. Ceramica pe schelet de Zirconiu

Ce este Zirconiul ? Dioxidul de Zirconiu este un nemetal foarte dur de culoarea dintelui, menit să înlocuiască metalul în stomatologie. Spre deosebire de metal, Zirconiul nu se toarnă, ci este frezat computerizat pe baza unei amprente optice. Pe acest schelet de Zirconiu se pictează manual ceramica de către un tehnician ceramist. Rezistenţa deosebitî la presiune îl face să suporte solicitările masticatorii şi uzura zilnică fără a se fractura şi are o transluciditate similară cu cea a dinţilor naturali. O calitate majoră a zirconiului este absenţa coroziunii, iar greutatea coroanelor de zirconiu este mult mai mică decât a celor cu metal. Zirconiul este inert din punct de vedere termic, iar riscul de alergie este nul.

Zirconiul are cel mai bun efect din punct de vedere estetic, ceea ce este foarte important dacă noile coroane sunt localizate la nivelul dinţilor frontali şi mai ales dacă ele se vor învecina cu dinţi naturali.

8.Ata dentara

Se gaseste in aproape toate farmaciile, nu ne afecteaza bugetul si este obiectul cel mai usor de depozitat - recipientul este atat de mic incat incape cu usurinta intr-un buzunar de haina sau geanta! Ata dentara e recomandata mai ales dupa o masa la birou sau in oras, cand nu avem la indemana periuta de dinti pentru indepartarea resturilor alimentare. Varianta mentolata e chiar mai placuta, pentru ca ne improspateaza respiratia. Ata dentara trebuie trasa incet-incet printre dinti, fara miscari bruste, pentru a evita agresarea si sangerarea gingiei.

Atenţie ! Folosiţi aţa dentară, nu scobitorile ! Spaţiile interdentare se curaţă cu ajutorul aţei dentare, instrument care poate reduce pana la 80% riscul aparitiei cariilor. Medicii recomanda precauţie, pentru că există riscul să vă raniţi gingiile. Infectarea acestora poate provoca parodontoza, o boala a dintilor pentru care, deocamdata, nu s-a găsit tratament definitiv.

La inceput este mai indicata ata cu ceara, fiind mai uşor de manevrat. Stomatologii consideră că ideal ar fi ca aceasta să fie folosita macar o data pe zi, iar atunci cand nu se poate, de minimum trei ori pe saptamana. Scobitorile ar trebui să rămână istorie, pentru că sunt total neindicate, deoarece rănesc gingia şi parodonţiul.

9.Ce pasta de dinti sa alegem ?

Pacientii care au depuneri de tartru sau acumuleaza placa bacteriana relativ repede, pot folosi o pasta de dinti antitartru. Pacientii cu carii sau decalcificari vor folosi o pasta de dinti cu fluor (majoritatea pastelor de dinti din comerţ conţin fluor). Pacientii care au sensibilitate dentinară (dinţi fără carie ce prezintă o jenă dureroasă acută la rece sau fierbinte ) pot folosi pasta de dinti cu saruri de fluor , precum Sensodine, care scad sensibilitatea.

Pacienţii care au abraziune (dinţi tociţi) cu sau fără retracţia gingiei pot folosi bicarbonatul de sodiu, care este agentul cel mai puţin abraziv .

Unele paste de dinti au actiune de albire a suprafetelor dentare colorate de pete de ceai, nicotina, cafea, dar de obicei, acestea sunt mai abrazive si e bine sa le folosim de 1-2 ori pe saptamina si nu zilnic.

10.Apa de gura

Apa de gură este un antiseptic minunat pentru cavitatea bucală şi asigură o respiraţie placută după clătire, dar nu înlocuieşte periajul, ci vine să-l completeze. Cea în compoziţia căreia se gaseşte şi clorhexidina (un antiseptic recomandat pentru o gamă largă de germeni) se foloseşte in special preoperator si postoperator, in parodontopatii si alte afectiuni ale gingiei. Asadar, n-o folositi “dupa ureche“, ci doar sub control medical. Ambele variante de apa de gura modifică ecologia cavităţii bucale, astfel că, după o perioadă de tratament se recomandă o pauză. De obicei, gasiţi aceste instrucţiuni de folosire pe ambalaj.

11.Sigilarea Şanţurilor şi Fosetelor

Sigilarea este o metodă de prevenire a cariei dentare. Pe faţa ocluzală (cea cu care mestecăm) a dinţilor materali (măsele), există un relief alătuit din nişte proeminenţe (cuspizi) , delimitate de mici şanţuri şi fosete (gropiţe), Acete şanţuri şi fosete sunt locuri unde, din cauza formei specifice, retentive, precum şi a calităţii smalţului de la acest nivel, se dezvoltă cu predilecţie cariile.

Acest lucru poate fi prevenit prin acoperirea lor cu materiale speciale, procedeu numit sigilare. Şanţurile şi fosetele sigilate vor avea în loc de forma iniţială în "V"?, un profil rotunjit , ca un „ U „ deschis, facilitând astfel curăţirea şi împiedicând retenţia resturilor alimentare şi atacarea smalţului dentar.

Sigilarea se face atât la dinţii temporari (de lapte) , cât mai ales la dinţii permanenţi, de obicei imediat după ce au erupt. Vor fi sigilaţi numai dinţii care nu prezintă carii dentare, după ce vor fi curăţaţi prin periaj profesional. Vârsta ideală la care se face sigilarea este de 12 ani, deoarece, în afară de molarii de minte, în mod normal , la această vârstă apar ultimii dinţi permanenţi.

12.Despre Fluor şi Smalţ

Auzim cu totii ca fluorul este benefic pentru dinti, pentru ca acesta, in combinatie cu anumite structuri din smaltul dintelui il face pe acesta mai rezistent.

Pentru inceput cateva date despre smalţ :
Suprafata dintelui este acoperita in portiunea vizibila (deasupra de gingie) de catre smalt , iar in portiunea nevizibila (sub gingie) de catre cement. Smaltul acopera coroana dintelui si are grosimi diferite in functie de zona dintelui. Astfel. Smaltul este gros spre incizal (varful dintilor frontali) si subtire spre ocluzal (varful dintilor laterali- molari si premolari). Specialistii spun ca smaltul are o culoare semitransparenta cu tenta de gri. Smaltul devine solubil cand este expus intr-un mediu acid.

In ceea ce priveste fluorul , trebuie sa stiti ca el este foarte benefic pentru dintii nostrii, dar este in acelasi timp si o substanta cu potential toxic. Ingerat in cantitati mari, acesta determina o intoxicatie acuta (adica debutul bolii este recent). Cand vorbim despre o intoxicatie cronica (ingerarea indelungata a unor doze mai mici de fluor) ea se manifesta la adulti prin boala numita fluoroza osoasa (dureri, deformari osoase). Exista si fluoroza dentara care este determinata tot de aportul unor cantitai mari de fluor, care determina modificarea functiei celulelor care produc smatul). Prin urmare, smaltul devine patat cu zone albe.

Fluorul este un oligoelement esential, adica organismul nostru are nevoie de el. De unde il putem "achizitiona"? Din ceai negru, peste de genul somon si morun,dar si din morcovi, spanac, salata, nuci, ficat de vita si oaie si chiar din carnea de miel.

Se stie ca celor mici le este benefica administrarea de fluor. Dar cand trebuie sa le oferim tablete cu fluor? Inainte sa erupa dintisorii sau dupa?

In primul caz, fluorul este incorporat in smalt pe parcursul odontogenezei (procesul de formare al dintilor). Astfel, fluorul ajuta in peioada preeruptiva doar la formarea unui smalt cu calitate structurala superioara (grad mare de cristalinitate si putine defecte structurale).

In al doilea caz, fluorul are un efect local benefic direct asupra dintelui. Fluorul prezent in concentratie de o parte la un milion in cavitatea bucala determina formarea de smalt bogat in fluor cu solubilitate scazuta in acizi.

Tratamentele individuale sistemice cu fluor pot fi de doua feluri: cu tablete sau cu picaturi. Picaturile se administreaza la copilasii de pana la 3 ani iar la cei peste 3 ani, solutia este formata din tabletele care se tin in gura pana se dizolva de tot. In Romania, avem ca produse comerciale consacrate Zymafluor si Fluoretten. Alte produse sunt gelurile fluorurate, pastele profilactice (folosite la curatirea mecanica a suprafetelor dentare, inainte de aplicarea locala a solutiilor, gelurilor si lacurilor de catre stomatolog), pastele de dinti - cele mai utilizate (cu concentratii diferite de fluor in functie de adresabilitate, copil sau adult). Concentratia mai redusa de fluor in pastele de dinti pentru copii se explica prin prevenirea ingerarii de pasta de dinti de catre micuti. Alte metode de a aduce dintilor fluor este prin apele de gura fluorurate.

13.Atenţie ! Curăţatul pietrei ( detartrajul ) NU distruge dinţii .

"Piatra" sau tartrul dentar este alcătuită în mare parte din săruri de calciu din salivă care se depun pe dinţi, foarte asemănător depozitelor de calcar de pe chiuvetă sau vase de bucătărie. Tartrul se depune ăn special pe faţa internă a dinţilor inferiori, pe faţa dinspre obraz a molarilor superiori , precum şi în zone in care dinţii nu se pot curăţa bine – dinţii înghesuiţi, dinţi pe care pacientul nu mestecă pentru că îl dor sau nu mai au antagonişti ( opuşi ).

Tartrul are iniţial o culoare alb-gălbuie, fapt ce îl face mai puţin observabil, însă apoi se colorează în maro sau negru de la diverse alimente sau de la nicotină la fumători. Tartrul este un factor care favorizează parodontopatiile, afecţiuni ale ţesutului care menţine dintele în os. Parodontopatiile netratate duc la infecţii, dinţi care se mişcă şi, în final la extracţii.

Tartrul se poate elimina doar de către medicul dentist, printr-o procedură simplă denumită detartraj. Aceasta constă în curăţarea dinţilor cu un instrument manual sau cu un instrument cu ultrasunet, care dislocă tartrul de pe dinţi. Orice detartraj este urmat de o şedinţă de periaj profesional, cu o perie rotativă şi o pastă specială sau cu un aparat care sablează cu bicarbonat suprafaţa dentară , care elimină şi ultimele resturi şi lustruieşte dinţii, întârziind astfel depunerile viitoare de tartru.

Mulţi oameni fac greşala de a se opune detartrajului. Unii cred că îndepărtarea pietrei dentare atrage după sine slăbirea danturii. În realitate, piatra îndepărtează gingia de pe dinte, dezgolindu-l. Deoarece tartrul reţine resturile alimentare, periajul nu se poate face corect, iar igiena bucală este compromisă..

Dacă igiena bucală nu se face corect, piatra se poate depune şi pe lucrările protetice.

Cât priveşte coloraţia brună a dinţilor la fumători, aceasta se datorează pătrunderii superficiale a nicotinei la nivelul smalţului. Ea poate fi îndepărtată cu ajutorul unor periuţe speciale sau cu sistemul air flow, cu bicarbonat si jet de apa. Nu se recomandă sub nici o formă practicarea detartrajului în afara cabinetelor stomatologice şi folosirea instrumentelor improvizate, care nu fac decât să rănească gingia. Sunt interzise substanţele chimice pentru dizolvarea pietrei, care atacă gingia şi smalţul şi duc la leziuni ale părţilor moi.

14.Albirea dentară. Nu folosiţi agenţi de albire fără prescripţie medicală

Cauzele colorarii dintilor :

• inaintarea in varsta ( dintii devin mai inchisi la culoare );
• consumul de substante care pateaza ( alimente ce contin coloranti, fumatul, etc.);
• trauma ( pierderea vitalităţii dintelui );
• fluorizarea excesiva;
• degenerarea nervilor si obturaţii (plombe) invechite.

Unele dintre materialele de albire care pot fi procurate fara prescriptie medicala sau prin intermediul reclamelor TV sunt ineficiente, iar altele pot avea un efect distructiv asupra smaltului si dentinei. Acelea care contin acizi (acetic, citric, etc.) pot, in timp, sa dizolve structurile dure dentare, crescandu-le predispozitia la carie, colorare si hipersensibilitate. O parte din acesti agenti de albire ieftini pot contine particule de dioxid de titan care imbraca temporar smaltul, dand impresia ca dintele este mai alb, pentru o perioada de scurt timp. Produsele care presupun gutiere de albire realizate de pacient prin incalzirea lor la domiciliu sunt de asemenea o problema, pentru ca pot produce iritatii si distructii ale tesuturilor gingivale.

Pacientii care aleg in mod constient sa evite diagnosticul, tratamentul si supravegherea personalului medical specializat prin trucuri de albire ieftine se expun unui risc crescut de imbolnavire ulterioara a tesuturilor dentare.

15.Sănătatea orală la gravide

Atenţie ! Viitoarele mămici sunt mai predispuse la carii şi infecţii !

În dinţi se află rezerve importante de săruri minerale pentru gravidă, iar dacă aceasta are deficit de săruri poate dezvolta afecţiuni ce se transmit fătului. Pentru a elimina pericolul unei "explozii" de carii în timpul sarcinii sau al degenerării unor carii preexistente în infecţii ce pot pune în pericol fatul, e indicat consultul stomatologic înaintea sarcinii. Infecţiile pot fi, de cele mai multe ori, prevenite (avand în vedere că abcesele sunt carii care "degenerează" în trei luni), iar dacă sunt tratate la timp se elimină pericolul. Dacă sunt neglijate, se poate ajunge la radiografii şi administrarea de antibiotice, ambele contraindicate gravidelor. Alte leziuni, considerate cronice - leziunile periapicale (granuloame, chisturi de maxilar) sau incluziunile odontale (dinţi care nu au erupt înca, de exemplu molarii de minte) - pot avea o evoluţie şi manifestări imprevizibile pe fondul modificărilor metabolice din organismul gravidei, de multe ori impunându-se intervenţia chirurgicală. În astfel de cazuri trebuie acţionat rapid şi sub stricta supraveghere de specialitate.

Având în vedere că deja sunteţi doi, purtaţi o dublă responsabilitate. Este necesar să conştientizaţi necesitatea unei alimentaţii corespunzătoare , plină de vitamine, minerale şi alte elemente adiacente. De asemenea, şi pentru îngrijirea dinţilor există recomandări privind întreţinerea celor prorii cât şi ai copiilor dumneavoastră. Medicul stomatolog vă poate ajuta cu sfaturi privind igiena orală şi realizarea unui program de profilaxie care să prevină complicaţii ulterioare.

Ce pot face pentru dinţii mei ? Modificările hormonale din timpul sarcinii conduc la modificarea vaselor de sânge şi a ţesutului conjunctiv. Astfel, se poate ajunge la o predispoziţie accentuată către inflamarea gingiei ce se manifestă, de exemplu, printr-o sângerare repetată a gingiei. Apetitul sporit şi nevoia de dulciuri pot conduce la apariţia cariilor. De asemenea, dinţii au de suferit sub acţiunea vomei, prezentă în primele luni de sarcină, prin acţiunea agresivă asupra smalţului a acidităţii stomacale. Dumneavoastră nu trebuie să vă curăţaţi dinţii după vomat cu pasta şi periuţa , ci mai bine să-i spălaţi cu o soluţie bogată în fluor (apă de gură cu fluor) . Pentru a înlătura pericolul apariţiei cariilor şi al inflamării gingivale în timpul sarcinii trebuie să întreţinem o igienă strictă a cavităţii bucale.

Ce trebuie să faceţi : să curăţaţi dinţii după fiecare masă sau după consumul de dulciuri ; să folosiţi o soluţie bogată în fluor pentru curăţarea cavităţii bucale ; să aveţi o hrană sănătoasă şi pentru dinţi , cu foarte puţin zahăr şi dioxid de carbon ; să faceţi controale regulate la medicul stomatolog ;

Îmediat după momentul naşterii, alveolele dentare sunt deja pregătite să găzduiască dinţii de lapte. Între a 6 – a şi a 9-a lună de viaţă apar primii dinţi de lapte, după care se vor definitiva rădăcinile lor. Până la a 24 – a lună de viaţă sunt formaţi toţi cei 20 de dinţi ai danturii de lapte. Imediat după apariţia primului dinte de lapte, copilul dumneavoastră trebuie să se obişnuiască treptat cu ritualul curăţării dinţilor – spre exemplu curăţarea dinţilor se face printr-un depărtător delicat cu vîrful din vată sau bumbac sau cu o compresă de bumbac curată.

Curăţirea dinţilor este fundamentul pentru o dantură frumoasă şi sănătoasă, care ar putea rezista o viaţă !

Zirconiul - viitorul in estetica dentara

Noutatea tratamentelor protetice in Europa si USA consta in inlocuirea clasicelor coroane metalo-ceramice (cunoscute popular si sub denumirea de "coroane de portelan") cu coroane ceramice pe suport zirconiu.
De curand si in Romania acest tip de lucrari castiga teren in fata metodelor traditionale de acoperire a dintilor sau a implanturilor dentare.

La Clinica DentalMed echipa internationala de specialisti proteticieni utilizeaza aceasta metoda in primul rand datorita avantajelor estetice de neegalat. De retinut este faptul ca desi zirconiul este un metal (foarte rezistent), proprietatile sale optice determina estetica naturala a lucrarilor, astfel incat dupa cimentarea acestora in cavitatea bucala chiar si medicii dentisti intampina dificultati in a le diferentia de dintii naturali.
Practic, zirconiul devine suportul cel mai estetic pentru ceramica, modul de reflexie a luminii fiind similar cu cel al unui dinte natural.

Aspectele benefice ale zirconiului sunt determinate de proprietatile lui:
• compatibilitatea totala cu tesuturile cavitatii bucale, datorata faptului ca zirconiul este practic bio-inert, de unde si eliminarea oricarei posibilitati de aparitie a unei reactii alergice
• scaderea riscului de afectare a pulpei dentare, ca urmare a conductibilitatii termice scazute si a preparatiei limitate a dintelui (necesita indepartare minima de substanta dentara - smalt)
• durabilitatea lucrarii, datorata rezistentei mecanice crescute a zirconiului si absentei totale a coroziunii in mediul bucal
• eliminarea gustului neplacut si a coloratiei marginale (fenomene prezente in cazul restaurarilor prin coroane ceramice clasice), fapt datorat adaptarii marginale impecabile a lucrarilor ceramice pe zirconiu, ca rezultat al utilizarii tehnologiei CAD / CAM